Preste vârfuri luna trece ?i se-ascunde-n câte-un nor,
Ma îmbra?i?eaza rece ?i fuge cu al meu dor.
Pe sub cetine de brad, pe sub codri, pe carari
Luna ?i-a ei raze albe fac naluci ?i aratari.
Numai una-i cea mai draga, dupa care-alerg de zor
Când s-o prind s-o strâng în bra?e, Luna fuge iar în nori.
Ostenit de-atâta fuga, cat hodina pe-un pietroi,
Însa luna reapare - licurici în juru-mi roi.
Aripe de-ndata-mi pun ?i cu foc m-arunc spre stele
Sa prinz luna rece-n zboru-i, sa prinz dragostele mele.
Preste vârfuri luna trece ?i se-ascunde-n câte-un nor,
Ma îmbra?i?eaza rece ?i fuge cu al meu dor.